Povesti de viata

„Ma numesc Romaniuc Ionut-Alexandru, am 11 ani si sunt elev in clasa a V-a la Scoala Profesionala Gropnita.Sunt un copil ascultator imi dau silinta sa invat cat mai bine, sa am note bune si sa pot termina scoala cu bine aici in satul meu natal si imi doresc sa pot merge mai departe la scoala in Iasi. Particip la acest proiect impreuna cu sora mea Elena-Valentina de 9ani, pentru ca in aceste activitati pe care le facem invatam lucruri noi si folositoare la scoala cat si in viata de zi cu zi. Am invatat sa fiu mult mai responsabil, sa fiu mai bun cu cei din jur, mai ascultator si alte invataturi folositoare. Imi doresc sa particip si la alte proiecte folositoare pentru mine.„

[Participant 5.7 Activitatea de informare și instruire nonformală pe teme de Medicină Socială și Psihopedagagie Specială]

„Mă numesc Romaniuc Vasile, sunt născut în anul 1977, luna decembrie, data de 20. Locuiesc în comuna Gropnița, județul Iași. Am absolvit Școala Generală din satul natal fără a mai continua studiile datorită lipsei banilor. M-am casatorit în anul 2004 și am doi copii, Alexandru-Ionuț de 11 ani și Elena-Valentina de 9 ani. În anul 2014 datorită unei boli crunte soția mea Romaniuc Daniela a decedat la vârsta de 30 ani. Am rămas văduv cu cei doi copii ai mei ducând crucea văduviei mai departe alături de mama mea, ajutându-mă atât familia cât și cei din jur.
Am acceptat participarea la proiectul GLEP-PLUS, deoarece programul și activitățile acestuia mă ajută în educația copiilor și integrarea vieții de zi cu zi. Am acceptat ca și cei doi copii ai mei să facă parte din acest proiect pentru activitățile desfășurate, acumulând mai multe cunoștințe din domenii diferite. Totodată ei participă la toate activitățile non-formale bine desfășurate alături de ceilalți copii și părinți, fiind utile și folositoare.
Proiectul m-a determinat să mă ocup mai mult de educația copiilor mei pentru a le creea un viitor mai bun. Informațiile dobândite la sesiuniile de instruire mă ajută foarte mult la înbunătățirea stilului de viață al familiei. Sunt mulțumit că fac parte din grupul de părinți, participanți la acest proiect și îmi exprim dorința de a mai participa pe viitor și la alte proiecte organizate de dumneavostră.„

[Participant 5.7 Activitatea de informare și instruire nonformală pe teme de Medicină Socială și Psihopedagagie Specială]

„Mă numesc F.I. și am 39 de ani. Sunt închis la Penitenciarul Baia Mare din anul 2014 și am de ispășit o pedeapsă de 4,6 ani pentru furt. Când am fost închis am lăsat în urmă o soție cu un copil de 6 ani, un băiat. În tot timpul cât am fost în libertate am fost însoțit de un anturaj care îmi ocupă tot timpul; aveam prea puțin timp pentru familie, iar acum regret. Din cauza celor spuse mai înainte am ajuns în situația în care nu mai știu cum să mă comport cu copilul meu; de fapt nu am știut niciodată. Acum, când vine în vizită cu soția mea, situația este aceeași. Nu știu cum să mă comport cu el, ce să-i spun. Într-una din zile, d-na Ligia de la Compartimentul Educativ a venit și m-a întrebat dacă nu doresc să particip la un curs de educație pentru părinți. Am fost de acord și m-am înscris. În grup erau încă 11 persoane, toți tați, având de la 1 copil în sus. Îmi era rușine față de ceilalți, gândindu-mă că numai eu am problema asta, iar ceilalți vor râde de mine. S-a dovedit mai târziu, pe parcursul întâlnirilor că toți aveam câte ceva de învățat. Am învățat despre ce nevoi au copiii, despre cum să ne comportăm cu ei atunci când fac lucruri greșite și cum să ne comportăm când fac lucruri bune. Am învățat despre cum să ne stăpânim nervii și să nu ne răzbunăm pe copii sau pe oamenii din jur. Cel mai mult mi-a plăcut când într-una din zile a venit soția cu copilul în vizită și m-am descurcat mai bine să vorbesc cu el, nu am mai fost așa nervos că nu știu ce să zic și să fac. Cred că m-a ajutat foarte mult cursul asta, pentru că nu doresc ca și copilul meu să calce pe urmele mele.”

[Participant 5.7 Activitatea de informare și instruire nonformală pe teme de Medicină Socială și Psihopedagagie Specială]

„Numele meu este B.F. și am 31 de ani. Execut o pedeapsă de 3 ani pentru furt, în Penitenciarul Baia Mare. Am un copil de 2 ani, anul trecut când am fost închis, având 1 an. Regret faptele comise și as dori să învăț copilul să nu facă ca și mine. Nu știu dacă voi putea face asta și de aceea m-am înscris la programul pentru părinți. Am învațat multe la acest program: cum să mă comport cu copilul dacă greșeste sau face lucruri bune, cum să fiu atent la ce își dorește, ce să fac atunci când sunt nervos, să nu mă descarc pe el sau pe soție. Au fost lucruri bune pe care le-am învațat și nici nu știu când au trecut cele 24 de întâlniri. Până acuma credeam că numai soțiile se ocupă de copii, că asta e treaba lor, dar mi-am dat seama că la creșterea copiilor trebuie să fie și bărbatul, iar cearta și bătaia sunt lucruri greșite care pot să afecteze copilul. Nu știu dacă am să pot să respect tot ce am învațat la curs, dar am sa încerc. Părinții mei nu au știut să se comporte cu mine; de multe ori mă băteau chiar dacă nu eram de vină; mama se ocupa de tot în casa și pentru ca eram 6 frați nu putea să ne supravegheze. Tata lipsea mult de acasa, la lucru sau se îmbata des și atunci ne înjura și ne lovea chiar dacă nu am făcut nimic. Eu sper să nu repet ceea ce a făcut, ca baiatul meu să nu ajungă la pușcărie ca mine.”

[Participant 5.7 Activitatea de informare și instruire nonformală pe teme de Medicină Socială și Psihopedagagie Specială]

COERENT

„Initierea de Grupuri locale de Educatie parentala nonformala si transfer multiregional de bune practici pentru promovarea incluziunii sociale a copiilor si tinerilor aflati în situatii familiale de risc - GLEP” cod PEH078

Povesti de viata